Artroza de umăr

Umărul alcătuit din trei oase: osul brațului (humerus), omoplatul (scapula) și clavicula.
Extremitatea proximala a humerusului se potrivește într-o cavitate articulară din omoplat. Aceasta se numește glena.
O combinație de mușchi și tendoane vă mențin osul brațului fixat în glena. Acesti muschi sunt cunoscuti sub numele de coafa rotatorie.
Există două articulații în umăr și ambele pot fi afectate de artroză. O articulație este situată acolo unde clavicula se întâlnește cu vârful omoplatului (acromion). Aceasta se numește articulația acromioclaviculară (AC). 
Locul unde capul humerusului intră în scapula se numește articulația glenohumerală.

Pentru a vă oferi un tratament eficient, medicul va trebui să stabilească ce articulație este afectată și de ce tip de artroză suferiți.
 

Descriere

De obicei, umărul este afectat de cinci tipuri majore de artroză.  

Artroza idiopatica

Cunoscută și sub denumirea de artroza de „uzură”, artroza idiopatica este o afecțiune care distruge învelișul neted exterior (cartilajul articular) al osului. Pe măsură ce cartilajul se uzează, devine rugos,aspru, iar spațiul protector dintre oase scade. În timpul mișcării, oasele articulației se freacă unul împotriva celuilalt, provocând durere.

Artroza afectează de obicei persoanele cu vârsta de peste 50 de ani și este mai frecventă la nivelul articulației acromioclaviculare decât la ​​articulația glenohumerala. 

Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală cronică care atacă multiple articulații din tot corpul. Este simetrică, ceea ce înseamnă că afectează de obicei aceeași articulație de pe ambele părți ale corpului. Articulatiile sunt inchise complet intr o capsula articulara, care este tapetata de un tesut – numit tesut sinovial – care lubrifiază articulația și facilitează mișcarea. Artrita reumatoidă provoacă inflamatia tesutului sinovial, ceea ce provoacă durere și rigiditate la nivelul articulației.
Artita reumatoidă este o boală autoimună. Aceasta înseamnă că sistemul imunitar își atacă propriile țesuturi.
În cazul artritei reumatoide, anticorpii care protejează corpul de infecție incep sa afecteaze țesutul normal (cum ar fi cartilajul și ligamentele) și scade rezistenta osoasa.
Artrita reumatoidă este la fel de frecventă în ambele articulații ale umărului.

Artroza posttraumatică

Artroza posttraumatică este o formă de artroză care se dezvoltă după o leziune, cum ar fi o fractură sau luxatia umărului.

Artropatie a leziunii coafei rotatorii

Artroza se poate dezvolta și după o leziune aparuta la nivelul coafei rotatorii care nu mai poate ține perfect capătul humerului în cavitatea glenoidă, astfel humerusul se deplasează în sus și se freacă de acromion. Acest lucru poate deteriora suprafețele oaselor, provocând dezvoltarea artrozei. Combinația dintre o leziune a coafei rotatorilor și artroza avansată poate duce la durere severă și slabiciune, iar pacientul poate să nu fie în măsură să ridice brațul lateral ( abductie).

Necroza avasculară

Necroza avasculară a umărului este o afecțiune dureroasă care apare atunci când alimentarea cu sânge a capului humerusului este întreruptă.
Deoarece celulele osoase mor fără aport de sânge, necroza avasculara poate duce în cele din urmă la distrugerea articulației umărului și la apariția artrozei.
Necroza avasculară se dezvoltă în etape. Pe măsură ce progresează, osul mort se resoarbe treptat, ceea ce afectează cartilajul articular care acoperă osul și duce la artroză.
La început, necroza avasculara afectează doar capul humerusului, dar pe măsură ce, necroza avasculara progresează, capul deteriorat al humerusului poate deteriora cavitatea glenoidă.

Cauzele aparitiei necrozei avasculare includ utilizarea de doze mari de steroizi, consumul excesiv de alcool, anemia  și leziuni traumatice, cum ar fi fracturile umărului. În unele cazuri, nu poate fi identificată nici o cauză; aceasta fiind denumită necroza avsculara idiopatică.

Simptomele artrozei umarului

Durerea 
Cel mai comun simptom în cazul artrozei umărului este durerea, care este agravată de activități fizice și se intensifica progresiv.
Dacă este afectată articulația glenohumerală a umărului, durerea este centrată în partea din spate a umărului și poate crește în intensitate o dată cu modificările vremii. Pacienții se plâng de o durere profundă în articulație.
Durerea în cazul artrozei articulației acromioclaviculare (AC) este localizată pe partea superioară a umărului. Această durere poate radia uneori spre o parte a gâtului.

Pacienții cu artroză reumatoidă pot resimții durere în tot umărul dacă 
sunt afectate atât articulațiile glenohumerale, cât și cele articulare.


Limitările de mișcare
Limitările de mișcare reprezintă un alt simptom des întâlnit. În cazul acesta poate deveni dificil să ridicați brațul pentru acțiuni simple cum sunt dusul ceștii la gură sau pieptănatul părului.
S-ar putea să auziți un sunet sub forma unei pocnituri (crepitatii) atunci când vă mișcați umărul.
Pe măsură ce boala progresează, orice mișcare a umărului provoacă durere. Durerea nocturnă apare frecvent și dormitul devine dificil.

Examinarea medicala

Istoric medical și examinare fizică
După ce ați discutat despre simptomele și istoricul medical, urmează examinarea umărului.
În timpul examinării clinice, medicul va evalua următoarele:

  • Slăbiciunea (atrofie) la nivelul mușchilor.
  • Sensibilitate la atingere. 
  • Gradul de mișcare pasiv (asistat) și activ. 
  • Orice semne de lezare a mușchilor, tendoanelor și ligamentelor din jurul articulației.
  • Semne ale traumatismelor anterioare.
  • Implicarea altor articulații (artrită reumatoida).
  • Cracmente (pocnituri, trosnituri).
  • Durere atunci când se pune presiune pe articulație. 

Radiografia

Radiografiile sunt teste imagistice care creează imagini detaliate ale structurilor dense, precum osul. Ele pot ajuta la distingerea diferitelor forme de artroză.
Radiografiile unui umăr artrozic vor arăta o îngustare a spațiului articular, modificări ale oaselor (humerus și cavitatea glenoidă), precum și formarea de osteofite (pinteni).
Pentru a confirma diagnosticul, există posibilitatea ca medicul să injecteze un anestezic local. Dacă acesta ameliorează temporar durerea, se confirmă diagnosticul de artroză.

Tratament 

Tratamentul conservator 
La fel ca în cazul multor afecțiuni artrozice, tratamentul inițial al artrozei umărului este unul conservator. Medicul vă poate recomanda următoarele metode de tratament : 

  • Odihna sau schimbarea activităților fizice pentru a evita intensificarea durerii.
  • Exercițiile de kinetoterapie care vă pot îmbunătăți mobilitatea umărului.


Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, pot reduce inflamația și durerea. Aceste medicamente pot irita insa mucoasa stomacului și pot provoca sângerări interne. Ar trebui luate impreuna cu medicamente care protejeaza mucoasa gastrica. 
Injecțiile cu corticosteroizi în umăr pot reduce mult inflamația și durerea. Cu toate acestea, efectul este de cele mai multe ori temporar.

  • Unguent sau cremă cu efect de încălzire
  • Gheață – timp de 20 până la 30 de minute de două sau trei ori pe zi pentru a reduce inflamația și durerea.
  • Dacă aveți artroză reumatoidă, medicul vă poate prescrie medicamente specifice pentru tratamentul bolii, precum metotrexatul.
  • Suplimentele alimentare, cum ar fi glucozamina și sulfatul de condroitină pot ajuta la ameliorarea durerii

Tratament chirurgical
În cazul în care durerea cauzează incapacitatea de a mișca umărul sau tratamentul nonchirurgical nu dă rezultate, se apelează la tratamentul chirurgical. 
Poza 7 Artroscopie. Cazurile de artroză glenohumerală ușoară pot fi tratate prin artroscopie. În timpul artroscopiei, chirurgul introduce o cameră mică, numită artroscop, în articulația umărului.
Camera afișează imagini pe un monitor, iar chirurgul folosește aceste imagini pentru a ghida instrumentele chirurgicale în interiorul umărului.
Deoarece artroscopul și instrumentele chirurgicale sunt subțiri, se realizează incizii (tăieturi) foarte mici, față de inciziile mari necesare în cazul unei intervenții chirurgicale clasice.
În timpul procedurii, chirurgul poate debrida (curăța) interiorul articulației. Deși procedura asigură ameliorarea durerii, nu va elimina artroza din articulație.

Dacă artroza progresează, poate fi necesară o intervenție chirurgicală suplimentară.

Protezarea articulației umărului (artroplastie)

Artroza avansată a articulației glenohumerale poate fi tratată cu o intervenție chirurgicală de înlocuire a umărului, în care părțile deteriorate ale umărului sunt îndepărtate și înlocuite cu componente metalice, numite proteze de umar.

Opțiunile chirurgicale de înlocuire includ:

  • Hemiartroplastie. Doar capul humerusului este înlocuit de o componentă artificială.
  • Artroplastia totală a umărului. Atât capul humerusului, cât și glena sunt înlocuite. O „cupă” de plastic este montată în glena și o „bilă” metalică este atașată la partea superioară a humerusului.
  • Artroplastia inversată de umăr. Prin acest tip de proteză a umărului, capătul și bila metalică sunt opuse unei artroplastii convenționale totale de umăr. Bila metalică este fixată pe glena și cupa de plastic este fixată pe capătul superior al humerusului. O astfel de înlocuire funcționează mai bine la persoanele cu leziune mare a coafei rotatorii.
  • Rezecție. Cea mai frecventă procedură chirurgicală utilizată pentru tratarea artrozei articulației acromioclaviculare este o artroplastie de rezecție. 
    Prin această procedură, o cantitate mică de os de la capătul claviculei este îndepărtată, lăsând un spațiu care se umple treptat cu țesut cicatricial.
  • Recuperare. 
  • Tratamentul chirurgical al artrozei umărului este, în general, foarte eficient în reducerea durerii și restabilirea mișcării.
  • Timpul de recuperare și programul de recuperare depind de tipul de intervenție chirurgicală efectuat.

Gestionarea durerii

După operație, veți simți o durere moderata. Aceasta, este un lucru natural al procesului de vindecare. 
Postoperator pentru ameliorarea durerii vi se prescriu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și anestezice locale.

Complicații 

La fel ca în toate intervențiile chirurgicale, există unele riscuri și posibile complicații. Acestea includ infecții, sângerări excesive, cheaguri de sânge și lezarea vaselor de sânge sau a nervilor. Despre riscuri și complicații veți discuta cu medicul chirurg înaintea intervenției. 

Afecțiuni & Tratamente Ortopedice

Oferim pacienților noștri consultații complete și operații de calitate prin favorizarea protocoalelor de recuperare rapida dupa interventii chirurgicale, chirurgie minim invaziva si chirurgie artroscopica.