Ce este o luxatie a umarului ?
Articulatia umarului este ca o bila asezata pe un suport mic si este formata din capul humeral ( bila) si o scobitura a osului scapulei – glena ( suportul mic)
Termenul de luxatie a umarului se refera la situatia in care capul humeral pierde contactul cu glena.
Poate fi o dislocare de scurta durata,incompleta si se numeste subluxatie sau o luxatie completa atunci cand capul humeral si glena sunt complet dislocate si blocate in aceasta pozitie.
Luxaţiile de umăr se împart în luxaţii: antero-interne (cele mai frecvente, în 95% din cazuri), posterioare şi inferioare. Acestea se produc prin căderi pe umăr, pe mână sau pe cot cu braţul ridicat la 90 de grade.
Atunci cand se producere luxatia dintre capul humeral si glena pot aparea si alte leziuni la nivelul umarului cum ar fi :
- leziuni ale labrumului ( inelul fibrocartilaginos care inconjoara glena si care măreşte capacitatea glenei de a cuprinde capul humeral),
- leziuni de cartilaj,
- leziuni ale coafei rotatorii sau chiar fracturi.
Luxatia de umar poate sa apara dupa un eveniment traumatic cum ar fi căderile pe umăr, pe mână sau pe cot cu braţul ridicat la 90 de grade sau coliziunea cu un alt sportiv sau obiect.Dar poate sa apara de asemnea fara un traumatism, la persoanele cu hiperlaxitate capsuloligamentara sau cu probleme ale tesutului conjuctiv.
În luxaţia antero-internă se rupe marginea anterioară a labrumului (aşa numita leziune Bankart) . Uneori se detaşează şi o porţiune din marginea osoasă a glenei (leziune numită Bankart osos). Prin această breşă capul humeral iese din articulaţie şi dacă nu este tratată la timp va constitui o cauză a luxaţiilor repetate sau recidivante.
Care sunt semnele si simptomele unei luxatii a umarului?
- simtim sau auzim o pocnitura la nivelul umarului
- apare o durere mare si incapacitatea de a misca umarul, acesta fiind intr o poziţie antalgică caracteristică, de “umăr cazut”. Acesta constă în aplecarea în faţă a umărului afectat, dureros şi susţinerea antebraţului de partea bolnavă cu mâna sănătoasă.
- slabiciune sau dificultate in ridicarea bratului deasupra capului
Cand ne prezentam la medic ?
Trebuie sa ne prezentam la medic imediat, dupa un traumatism care se soldeaza cu semne si simptome ale unei luxatii de umar.
Unele luxatii se reduc spontan, altele necesita manevre de reducere din partea medicului ortoped.
Daca luxatiile se repeta atunci este posibil sa avem si leziuni asociate : cartilaj, labrum, coafa rotatorie si este bine sa ne prezentam la medic pentru un diagnostic corect si un tratament eficent.
Tinerii sub 30 de ani au un risc mai mare de recidiva a luxatiei de umar ( datorita activitatii fizice crescute care implica miscari de amplitudine si forta crescute)
Care sunt cauzele instabilitatilor de umar?
- alunecari si caderi pe mana
- coliziune cu un alt sportiv sau obiect
- suprasolicitari ale umarului care duc la oboseala musculara
- crize convulsive in diverse afectiuni neurologice
Care sunt factorii de risc pentru aparitia unui umar instabil?
- pacientii tineri care practica sporturi de contact cum ar fi fotbal, handbal, polo, baschet, gimnastica, lupte, rugby
- accidentari la umar in trecut
- hiperlaxitate ligamentara asa cum apare la inotatori, jucatori de volei, dansatori sau la cei cu afectiuni ale tesutului conjunctiv
- afectiuni neurologice cu crize convulsive repetate
Care sunt complicatiile luxatiei umarului ?
Complicatiile imediate:
- osoase: prin fracturarea capului humeral şi/sau a glenei
- nervoase: prin întinderea nervilor care alcătuiesc plexul brahial responsabil de inervaţia membrului superior
- vasculare: prin compresiunea de către capul luxat a unui vas sau chiar prin ruperea acestuia
Complicatii tardive:
In timp pacientii cu luxatie de umar au un risc crescut de a dezvolta in timp o artroza a umarului.Cu cat instabilitatea umarului este mai mare cu atat exista riscul aparitiei leziunilor asociate : leziuni de cartilaj,os sau coafa rotatorie de aceea tratamentul are ca obiectiv scaderea gradului de instabilitate a umarului prevenind astfel aparitia acestor leziuni
Cum se pune diagnosticul de luxatie a umarului ?
Se pune pe baza examenului clinic asociat cu examenul radiologic.
Radiografiile de umăr (de faţă şi de profil) tranşează diagnosticul specificând poziţionarea capului humeral faţă de glenă. Ȋn luxaţiile antero-interne acesta este situat anterior şi inferior.
RMN de umăr este foarte util în luxaţiile recidivante (care se repetă), pentru a aprecia gradul de rupere a părţilor moi (labrum şi muşchi) în vederea tratamentului chirugical.
CT de umăr este necesar când există fracturi ale capului humeral sau ale marginii anterioare ale glenei.
Ecografie de umar este utila pentru diagnosticul leziunilor asociate.
Care este tratamentul luxatiei umarului ?
Scopul tratamentului luxatiei umarului este de a preveni o noua dislocare si de a ameliora simptomele instabilitatii in principal durerea si teama de redislocare care apare la anumite miscari in principal la rotirea bratului in afara, deasupra umarului.
Daca ne referim la pacientii care au dezvoltat instabilitate ca urmare a unui traumatism soldat cu luxatia umarului riscul de recidiva (de a se luxa din nou) scade cu varsta astfel pacientii la care luxatia umarului se produce inainte de 20 de ani au o probabilitate de aproape 100% de a-si luxa iar umarul. Intre 20 si 30 de ani acest risc este de aproximativ 50% pt ca dupa 30 de ani sa scada la 10% ca urmare a rigidizarii articulare ce vine cu varsta.
Tratamentul incepe aproape intotdeauna cu un program de fiziokinetoterapie format din exercitii de intarire musculara menit sa stabilizeze articulatia gleno-humerala. Kinetoterapia ajuta in special pacientii cu instabilitate multidirectionala si este principala metoda de tratament pt aceasta categorie de pacienti.
Deoarece instabilitatea umarului este o afectiune complexa este necesara o discutie cu un specialist in chirurgia umarului pentru a alege varianta optima de tratament in functie de tipul de instabilitate.
Ce se intampla daca umarul continua sa se disloce in ciuda tratamentului de recuperare corect efectuat?
In acest caz este necesar un RMN de umar de preferat cu substanta de contrast pentru a evalua severitatea leziunilor de parti moi dar si pierderea osoasa suferita.
Cea mai comuna leziune este leziunea de tip Bankart in care labrumul este desprins de pe glena si se creaza in acest fel laxitate ligamentara in parte anterioara a umarului favorizand redislocarea.
In acest caz se recomanda stabilizarea chirurgicala a umarului care poate avea loc deschis dar mai ales artroscopic. Este de preferat chirurgia minim invaziva datorita atat efectului cosmetic cat si recuperarii mai rapide. Durerea postoperatorie este mai redusa si rezultatele sunt similare sau superioare chirurgiei deschise.
Interventia incepe printr o evaluare a articulatiei umarului. Se verifica starea labrumului daca este desprins de pe glena si daca exista un defect la nivelul cartilajului capului humeral ,cunoscut sub denumirea de leziune Hill Sachs.
Interventia se desfasoare sub anestezie generala si sunt necesare 3 mici incizii la nivelul pielii, una in spate si 2 in fata umarului. Prin partea din spate se introduce camera video (artroscopul) cu sursa de lumina iar prin portalurile anterioare se introduc instrumente ce ajuta la reatasarea labrumului.
Daca traumatismul care a dus la dislocarea umarului s-a produs cu mai mult de 2-3 luni inaintea interventiei chirurgicale,labrumul se vindeca intr o pozitie gresita , ligamentele sunt laxe si umarul se disloca foarte usor. Este necesara detasarea labrumului de pe glena pentru a putea fi retensionate ligamentele si restabilita stabilitatea.
Tipic reatasarea se face prin utilizarea a 3 ancore bioresorbabile.
Interventia dureaza 45 de minute si necesita spitalizare de o zi in majoritatea cazurilor.